ANITA, CIPRIAN ȘI RAZELE LOR DE SOARE

Te provoc să-ți pun capac!

Ea, de o frumusețe aparte, aparent lipsită de griji însă diferită de restul fetelor de vârsta sa. Nedeslușită le era străinilor această strălucire a unei înțelepciuni regăsită în izvoarele de munte – cristalină și totodată cu unde repezi, însă cu zâmbet zglobiu și reflexii aurii de lumină.

El, ușor arogant, cu viața așezată pe rafturi concrete, dezinvolt dar de neatins, mereu acolo însă inabordabil, un burlac captivant căruia i se țesea viitorul, fără a avea habar.

Pentru Anita, a-l cuceri a fost o provocare ce, fără ca niciunul să anticipeze, a creionat temelia lumii lor de după. Ciprian, într-o zi a privit orizontul simțind că îi lipsește EA. S-au sfărâmat lumi, s-au ridicat ziduri în care mai apoi au apărut ferestre, căci înflorirea nu le era deplină fără a completa mănunchiul razelor de soare.

Mai poți găsi texte de-ale mele pe https://parohiaortodoxalogrono.blogspot.com/ și https://madalinabasarman.blogspot.com/